Un weekend cu pluta

Saptamana trecuta urmaream cu sufletul la gura tot ceea ce se intampla pe pluta. Fascinat, m-am inscris la concurs si am avut norocul sa fiu chemat la vasle.Am ajuns la locul de imbarcare (barajul de la Mintia), Vineri dupaamiaza, la timp pentru a prinde repunerea pe apa a plutei. Seara s-a transformat intr-o super petrecere pe  plaja in jurul focului de tabara. Au venit multi prieteni si sustinatori. S-a mancat gulas, au curs rauri de bere, s-a povestit, s-a ras pana tarziu in noapte.

Ziua a 9-a (Sambata) a inceput promitator. Era senin, nu foarte cald, o vreme numai buna de navigat. Imediat ce am urcat pe pluta sunt pus la curent cu mersul lucrurilor. Se vasleste pe rand, cate 2 o data. Echipele se schimba la fiecare jumatate de ora. Imi vine si mie randul… incerc sa prind tehnica… ma straduiesc  sa nu incurc. Prima jumatate de ora trece repede, asa ca imi iau locul in fata plutei (locul desemnat pentru odihna) si incep sa ma bucur de peisaj. Vremea buna ne ofera niste peisaje de vis, incep sa fac fotografii … ma bucur de viata pe pluta. Dupa 4-5 ore de navigat facem o pauza scurta. 30 minute fix. Mancam ceva repede si pornim mai departe. Pana spre seara, drumul a fost placut, fara incidente. De cateva ori suntem nevoiti sa ne dam jos de pe pluta in mijlocul Muresului. Apa este atat de mica pe alocuri, incat trebuie sa Impingem cu grija pluta peste pietre.

Pe cat a fost de linistita ziua, pe atat a fost de furtunoasa seara. Dupa 8 ore de navigat dam piept cu furtuna. Suntem nevoiti sa acostam. Imediat dup ace ajugem la mal, ploaia ne face in ciuda si se opreste. Hotaram sa ne continuam drumul. Povestea se repeta de 3 ori. Dupa fiecare acostare, suntem tot mai obositi, tot mai uzi. Cu nervii intinsi la maxim si cu frigul care incepe sa ne cuprinda in hainele ude, ne hotaram sa cautam un loc pentru tabara. Suntem nevoiti sa navigam mai multi kilometrii, pana sa gasim un loc cat de cat abordabil. Spre ghinionul nostru, malul in aceea zona era abrupt, plin de copaci si buruieni. In cele din urma reusim sa gasim un loc pentru tabara. Nu e perfect, insa suntem aproape la capatul puterilor. Ajunsi la mal, plecam imediat dupa leme si incingem focul pentru a ne incalzi. Ne instalam repede cortul si ne impartim sarcinile. O parte raman sa pregateasca cina, restul plecam printr-o jungle deasa in cautarea unui drum de acces. Dupa o intalnire cu niste pescari, sperantele noastre sunt naruite. Ne aflam intr-o zona fara nici o cale de acces, in afara unui ponton defect, la marginea unei paduri bantuite de mistreti. Resemnati si goniti de ploaie, ne refugiem in cort pentru odihna.

Ziua a 10-a ne gaseste fara provizii de apa. Luam repede micul dejun, si desfacem o bere pentru a ne astampara setea. Suntem nevoiti sa urcam pe pluta uda si sa ne continuam drumul. Obositi inca de eforul din ziua precedenta, vaslim incet si incercam sa profitam de fiecare curent pentru a inainta cat mai usor. Pozitia in care stam pentru a vasli incepe sa devina incomoda. Statul pe o bucata de lemn, 8-10 ore pe zi devine tot mai dureroasa.

Conditiile de navigare se imbunatatesc, se incalzeste, ne punem hainele la uscat, lucrurile incep sa mearga din nou bine.  Trebuie doar sa fim atenti la navigare. Intalnim foarte multe balastiere unde curentii sunt inselatori. Pe alocuri suntem nevoiti sa vaslim toti o data pentru a nu ajunge in salcii.

In drumul nostru admiram mai multe berze si egrete. La un moment dat zarim chiar un pui de caprioara pe mal, iar o vidra se grabeste sa traveseze raul in fata noastra. Pescarii ne saluta de pe margine … unii ne recunosc … ne incurajeaza si se mira cand aud de Aventura noastra. La pranz, ne aprovizionam cu apa dintr-un satuc de pe maul apei, mancam repede ceva si ne grabim sa plecam.

Seara, reusim sa acostam pe o plaja inverzita, un adevarat paradis in comparatie cu locul de Sambata. Ivo ne pregateste o supa de usuroi pe care o savuram cu multa placere, dupa care, pentru mine, aventura se incheie. Sunt nevoit sa plec spre casa, nu fara o strangere de inima.

. Dupa doua zile minunate petrecute pe pluta, am ajuns sa ii respect si mai mult pe baieti pentru ceea ce fac. Viata pe pluta nu e usoara, nu e numai distractie, asa cum se vede din fata calculatorului. Efortul pe care il depun cei 4 este aproape supraomenesc. Trebuie sa ai o doza mare de inconstienta, de nebunie, dar mai ales de curaj pentru a duce la sfarsit o asemenea aventura.

Vant din pupa, baieti!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>